În fața multor religii, creștinul, în funcție de educația primită, poate avea una dintre aceste două atitudini: ori afirmă că religia sa este cea mai bună, făcând astfel o ierarhie a religiilor, ori spune că în fiecare religie este ceva bun, neoprindu-se astfel la diferențele dintre religii. În ultimul caz se încearcă salvarea demnității fiecărei religii, pe când în primul se dorește păstrarea pentru Cristos a unui loc aparte, deoarece el este cel în care Dumnezeu va mântui toate lucrurile văzute și nevăzute (cf. Ef 1,10) (cf. W. Dancă, Fascinația sacrului. De la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea, Sapientia, Iași 2002, 140-141).
Întrebarea care se pune aici este dacă toate religiile sunt la fel sau numai una singură este adevărată și bună. În raport cu religia creștină, trăiesc peste patru miliarde de persoane de diferite religii. Dar ce facem cu aceștia? Religiile lor nu au nicio importanță?
Dorința Bisericii este clară: „Respectul și iubirea trebuie să se extindă și asupra acelora care gândesc diferit sau acționează diferit de noi în cele sociale, politice, dar și religioase; de altfel, cu cât mai multă umanitate și iubire vom aprofunda modul lor de a simți, cu atât mai ușor vom putea iniția un dialog cu ei.
Această iubire și bunăvoință nu trebuie să ne facă, desigur, indiferenți față de adevăr și bine. Dimpotrivă, însăși iubirea îi îndeamnă fără răgaz pe ucenicii lui Cristos să vestească tuturor oamenilor adevărul mântuitor. Dar trebuie făcută distincția între eroare, care trebuie întotdeauna respinsă, și omul care se înșală, căci el își păstrează în continuare demnitatea de persoană, chiar atunci când este pângărit de noțiuni false sau mai puțin corecte în materie de religie” (Gaudium et spes nr. 28, EnchVat 1 (1962-1965), 821).
Dumnezeu, încă de la început, a chemat la sine omenirea întreagă, de aceea toți oamenii au exprimat în interiorul culturii lor nevoia de Dumnezeu. Revelația aceasta a dat naștere Bisericii care reprezintă inima drumului unor persoane determinate istoric către Dumnezeu-Treime.
Toate religiile fac parte din această mare mișcare cosmică prin care omenirea întreagă caută să ajungă în brațele lui Dumnezeu Tatăl: niciuna dintre ele nu este lipsită de importanță.
„A aparține Bisericii este o chemare la care trebuie să se dea un răspuns. Iar cunoașterea altor religii, a punctelor lor de vedre asupra lumii, a omului și a lui Dumnezeu poate constitui nu numai un prilej de creștere umană, dar și o ocazie de a înțelege mai bine chemarea noastră de a-l urma pe Cristos în Biserica întemeiată de el” (W. Dancă, Fascinația sacrului, 142-143).
Dumnezeu, încă de la început, a chemat la sine omenirea întreagă, de aceea toți oamenii au exprimat în interiorul culturii lor nevoia de Dumnezeu. Revelația aceasta a dat naștere Bisericii care reprezintă inima drumului unor persoane determinate istoric către Dumnezeu-Treime.
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 11/2022, Anul XXXIII, p. 16.
