31 martie 2019 • DUMINICA IV DIN POST • Sf. Veniamin, diacon m.
LECTURA I
Poporul lui Dumnezeu, intrând în ţara făgăduită, sărbătoreşte Paştele.
Citire din cartea lui Iosue 5,9a.10-12
În zilele acelea, Dumnezeu i-a spus lui Iosue: “Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului”. Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra la Ghilgal. Au celebrat Paştele în ziua a paisprezecea a lunii întâi, spre seară, în stepa Ierihonului. În ziua următoare Paştelui, au mâncat din roadele ţării azime şi spice prăjite: chiar în ziua aceea. Mana a încetat în ziua următoare Paştelui când au mâncat din roadele ţării; fiii lui Israel nu au mai avut mană. Au mâncat din produsele ţării Canaanului în anul acela.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.
Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.
Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.
LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,17-21
Fraţilor, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Lc 15,18
Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta”.
EVANGHELIA
Acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. Atunci, le-a spus această parabolă: “Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”
Cuvântul Domnului
Duminică, 31 martie 2019, colectă în toate bisericile Arhidiecezei pentru Caritas
Comentariu la textele liturgice
Un ecou deosebit trezeşte mesajul textelor acestei a patra duminici a Postului Mare în aceia dintre noi care au făcut experienţa pribegiei, care, pentru o mai lungă sau mai scurtă perioadă de timp, au fost lipsiţi de un adăpost, de cele necesare unei existenţe demne şi care dobândesc, într-o zi, un loc pe care să-l poată numi acasă.
Prima lectură a acestei duminici ne relatează că, pentru poporul evreu care a trăit experienţa sclaviei vreme de mai multe zeci de ani şi care vreme de alţi 40 de ani a pribegit prin pustiu, a sosit o zi în care Dumnezeu l-a făcut să intre în pământul făgăduit care de aici înainte va fi casa lui zicându-i: Astăzi am ridicat deasupra voastră ocara Egiptului, cu alte cuvinte, de azi înainte sunteţi liberi şi independenţi în propria voastră casă. Acest moment a fost unul de mare bucurie pentru fiii lui Israel, bucurie trăită în cadrul unei sărbători pascale. Bucatele acelei sărbători n-au fost ieşite din comun. Nu au mâncat altceva decât azime pregătite din roadele pământului şi grăunţe prăjite. E lesne de înţeles că esenţialul bucuriei se afla în altă parte.
Şi fragmentul evanghelic ne relatează o întoarcere acasă a unui fiu care şi-a părăsit casa părintească, nu înainte de a-şi fi obţinut cu o oarecare obrăznicie partea de avere, şi a plecat departe, spre a duce o viaţă după bunul său plac, o viaţă de desfrâu. Atâta doar că nu după mult timp şi-a pierdut averea şi a început să ducă lipsă, şi-a pierdut libertatea atunci când s-a văzut nevoit să se angajeze slugă pentru a nu muri de foame, s-a văzut nevoit apoi să renunţe la propria religie atunci când s-a angajat să păzească porcii (religia lui interzicându-i orice contact cu acest animal), şi-a pierdut anturajul căruia nu i-a mai păsat de singurătatea şi de nevoile lui. Abia după ce şi-a venit în fire a înţeles că doar în casa tatălui se poate trăi cu adevărat şi din plin. Surprinzător este faptul că, atunci când tânărul face drumul întoarcerii, hotărât fiind să-şi mărturisească păcatul şi să accepte orice condiţie i s-ar oferi, chiar cea de servitor, tatăl, nu numai că îl prinde în braţe şi îl sărută de nenumărate ori, ci îl şi repune în demnitatea de fiu (îmbrăcându-l în haine alese şi punându-i un inel în deget) şi organizează pentru el o mare sărbătoare întrucât, spune el, acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat. Nu mai puţin surprinzătoare este atitudinea fratelui mai mare a tânărului nostru. El, care rămăsese acasă în atitudine de fiu supus şi respectuos faţă de voinţa tatălui, la sfârşitul parabolei se găseşte în afara locului unde are loc sărbătoarea reîntoarcerii fiului rătăcit. În fond, el nu accepta să ia parte la bucuria revenirii la viaţă şi a reintegrării unuia care a risipit averea cu desfrânatele. Mai mult, intransigenţa lui merge până acolo încât, la insistenţele tatălui care îi arată că esenţialul consta în faptul că l-a redobândit viu, fiul mai mare refuză să-şi mai numească tatăl, ca tată, iar fratele ca frate. În acest sens, el îşi motivează comportamentul pe considerentele prescrierilor religioase, dar pierde din vedere esenţialul: Tatăl îşi iubeşte toţi fiii, chiar şi pe cei care se rătăcesc într-o zi, dar mai apoi fac drumul întoarceri (al convertirii). Or, atât primele două versete ale textului evanghelic cât şi lectura a doua a acestei duminici ne arată că Cel care realizează adevărata împăcare a omului cu Dumnezeu este Cristos. Şi, pentru a explica în ce constă această împăcare, sfântul Paul vorbeşte despre o adevărată renaştere. El spune: Dacă cineva este în Cristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut: iată, toate s-au făcut noi.
Aşadar, e cât se poate de binevenit îndemnul de la sfârşitul lecturii a doua: Vă rugăm fierbinte în numele lui Cristos: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu… ca să dobândiţi, întru El, dreptatea lui Dumnezeu şi să fiţi primiţi în casa Lui.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Hugo (1053-1132)
S-a născut la Châteauneuf-d’Isère, lângă Valence. De foarte tânăr a dat dovadă de o evlavie extraordinară și o înclinație către studiul teologiei. După ce episcopul de Valence l-a ales canonic al catedralei sale, la vârsta de 27 de ani a fost obligt să accepte scaunul episcopal de la Grenoble. A fost uns episcop de către Papa Grigore al VII-lea.
Și-a găsit episcopia într-o stare lamentabilă. După eforturi zadarnice de a reînnoi credința și moravurile, se retrage la mănăstirea de la Chaise-Dieu de unde Papa l-a chemat înapoi. După numai câțiva ani, episcopia s-a schimbat, datorită puterii sfințeniei sale, predicilor vehemente și calităților de bun confesor. S-a remarcat prin modestie și caritate.
A fost canonizat de către Papa Inocențiu al II-lea, la numai doi ani după moarte.
Calendarul săptămânii 31 martie – 7 aprilie 2019
31 D † DUMINICA IV DIN POST; Sf. Veniamin, diacon m.
1 L Sf. Hugo, ep.
2 M Sf. Francisc de Paola, pustnic (*)
3 M Ss. Sixt I, pp.; Benignus și Evagrie din Tomis, m.
4 J Sf. Isidor, ep. înv. (*)
5 V Ss. Vincențiu Ferrer, pr. (*); Irina, m.
6 S Sf. Eutihie, patriarh al Constantinopolului
7 D † DUMINICA V DIN POST; Sf. Ioan Baptist de la Salle, pr.
Gândul săptămânii
“Nu calea contează, ci cum o parcurgem.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
