De-a lungul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor suntem însoţiţi de „Cântarea de biruinţă” (Ex 15,1-21) rostită de Moise şi de Miriam, sora lui, după ce poporul ales a fost eliberat din robia egipteană de către „braţul puternic al lui Dumnezeu”. Creştinii din arhipelagul Caraibe şi-au apropriat această cântare pentru a exprima victoria lui Dumnezeu la sfârşitul timpului de dominaţie colonială, o dominaţie cumplită şi dezumanizantă. Ca şi evreii care, în strâmtorarea lor au strigat către Dumnezeul părinţilor lor după ajutor (Ex 2,23-24), creştinii din Caraibe au strigat la Domnul, iar Domnul i-a ascultat.
Atunci, sistemele instituite de colonizatori încercau să despoaie persoanele aservite de drepturile lor inalienabile: de identitatea lor, de demnitatea lor umană, de libertatea lor şi de auto-determinarea lor. Regretabil este faptul că unii dintre cei care trebuiau să propovăduiască mesajul creștin s-au pus în slujba acelui sistem dezumanizant, instrumentalizând Sfânta Scriptură pentru a justifica acţiunea de exploatare.
Exploatarea acelei populaţii de către persoane ori corporaţii dornice de îmbogăţire cu orice preţ i-a unit pe toţi creştinii, indiferent de Biserica ori Denominaţiunea căreia îi aparţineau, în speranţa eliberării. Admirabilă este această unitate a creştinilor şi admirabili sunt toţi aceia care au înţeles suferinţa celor exploataţi şi şi-au consacrat vieţile cauzei de eliberare a celor înrobiţi. Prin ei, Domnul şi-a arătat puterea braţului său.
Astăzi, la nivel mondial, se resimte o tendinţă tot mai pronunţată de neocolonialism, tendinţă ce se resimte şi la nivelul societăţii noastre. Cât de mult o resimţim noi? Suntem oare convinşi că unitatea creştinilor ar atenua suferinţele cauzate omului neajutorat, căzut victimă diferitelor forme de exploatare? Suntem oare convinşi că o conjugare a poziţiilor şi eforturilor noastre faţă de această ameninţare ar face mai eficientă apărarea celor căzuţi pradă lăcomiei insaţiabile a celor interesaţi nu de binele omului, ci de câştig? Sau vom repeta şi noi greşelile acelora din trecut care i-au favorizat mai curând pe exploatatori?
Vă invit ca rugăciunea noastră comună din aceste zile să devină preludiul unei cântări de biruinţă care să celebreze eliberarea săvârşită de Domnul. Prin unitatea şi prin angajarea noastră, „dreapta Domnului să-şi arate puterea” în favoarea oamenilor de astăzi.
Cu binecuvântare, Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 1/2018, Anul XXIX, pag. 3.
