Transformările din societatea noastră au loc cu mare repeziciune, fiind invocat, cel mai des, modelul societăților din țările occidentale. Nu trebuie câtuși de puțin negate o bună parte din valorile care stau la baza unor astfel de societăți și nici rodul cel mai important pe care l-au produs aceste valori, adică acea maturitate care caracterizează abordarea marilor probleme de natură politică și socială. Și totuși, derapajele și eșecurile care răsar chiar în aceste societăți demonstrează că etica nu se concretizează într-o morală benefică pentru toți membrii. Când ies la iveală cazuri grave de corupție la nivelul cel mai înalt sau când reflecția profundă și echilibrată, menită să genereze luarea de decizii de natură politică și socială, este mai nou înlocuită cu ideologii ce se dovedesc a fi totalitare, ce au ca efect destructurări dezumanizante ale persoanei umane ori ale familiei, atunci e limpede că acele societăți nu au măsurat îndeajuns efectele ce decurg din renunțarea la componenta lor religioasă. Or, ar reprezenta o gravă eroare renunțarea la componenta teologico-religioasă în orânduirea vieții din societatea noastră. În acest sens dimensiunea educativă trebuie să joace un rol fundamental, dimensiune care să-l aibă ca referință pe Dumnezeu și Legea lui.
O admirabilă lecție de formare a caracterului uman, croit după profilul lui Dumnezeu și al Legii sale, ne-o oferă Psalmul 36. Iată în ce termeni descrie psalmistul profilul nelegiuitului: În adâncul inimii celui nelegiuit șușotește păcatul, înaintea ochilor săi nu este frică de Dumnezeu. Atât de mult se măgulește pe sine în ochii săi, încât nu-și descoperă fărădelegea… Cuvintele gurii sale sunt nedreptate și înșelăciune, el refuză să înțeleagă ca să facă binele. La nedreptate se gândește în așternutul său… și nu respinge răul.
Acestui profil autorul îi opune profilul lui Dumnezeu ca fiind modelul după care trebui croit caracterul uman: Îndurarea ta, Doamne, este până la ceruri și fidelitatea ta, până la nori. Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile tale sunt ca abisul cel mare. Tu, Doamne, salvezi oameni și animale. Cât de minunată este îndurarea ta, Dumnezeule! Fiii oamenilor își găsesc adăpost la umbra aripilor tale.
Concluzia lecției psalmistului este una care ar fi să ne dea tuturor de gândit: Iată, au căzut făcătorii de nedreptate, s-au prăbușit și nu se vor putea ridica!
Îndurarea ta, Doamne, este până la ceruri/ și fidelitatea ta, până la nori./ Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu/ și judecățile tale sunt ca abisul cel mare./ Tu, Doamne, salvezi oameni și animale./ Cât de minunată este îndurarea ta, Dumnezeule!/ Fiii oamenilor își găsesc adăpost la umbra aripilor tale. (Ps 36, 6-8)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 10/2023, Anul XXXIV, p. 24.
