Cred că ni se întâmplă tuturor ca, după un oarecare timp, fără să fi săvârșit fapte deosebit de grave să simțim că unele din ele nu ne reprezintă, nu ne fac cinste. Să simțim că faptele pe care le-am săvârșit sub imperiul provocărilor, al furiei sau al orgoliului, ne dezgustă până la a ne întreba: „Ce mi-a trebuit să-mi pun mintea cu cutare?” Într-adevăr, în atâtea situații de viață, atunci când aproapele meu s-a arătat nedrept, necinstit, arogant și violent, eu i-am răspuns cu aceeași monedă sau poate chiar disproporționat de tare.
Starea pe care ne-o dau astfel de situații ne indispune și simțim nevoia să ne curățim, așa cum, după un timp (de muncă), simțim nevoia să ne spălăm pe mâini sau chiar să facem un duș. Din punct de vedere spiritual astfel de purificări presupun să ne interiorizăm și să rostim o rugăciune de genul „Actului de căință”. Dacă situația este mai gravă, „dușul” spiritual constă într-o spovadă sacramentală pe care o celebrăm la biserică.
Cândva, autorul Psalmului 5 a simțit că trebuie să se prezinte înaintea Domnului ca să-i destăinuie durerea sufletului său. El îi spune: Ia aminte la strigătele mele, Dumnezeul meu… de dimineață voi sta înaintea ta și voi aștepta, căci tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul, cel nelegiuit nu-și află adăpost în preajma ta; cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tăi. Tu îi urăști pe toți cei care săvârșesc fărădelegea și-i nimicești pe cei mincinoși. Dar eu, prin îndurarea ta cea mare, voi intra în casa ta și te voi adora cu teamă în templul tău cel sfânt.
Și pentru că pe calea vieții cotidiene se confruntă cu „capcane întinse de dușmani”, psalmistul îi cere Domnului: Doamne, povățuiește-mă în dreptatea ta, înaintea dușmanilor mei! Netezește calea ta înaintea mea. Pentru că nu este adevăr în gura lor, inima lor nu este decât o capcană. Judecă-i, Dumnezeule, să cadă ei în uneltirile lor.
În cele din urmă, după ce a simțit în suflet primenirea înfăptuită de harul divin, autorul exclamă de bucurie zicând: Să se bucure toți cei care se încred în tine și în veci să tresalte. Căci tu îi ocrotești și toți cei care iubesc numele tău se vor bucura în tine. Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne, ca un scut îl încoronezi cu bunăvoința ta.
Ia aminte la strigătele mele,/ Dumnezeul meu…/ de dimineață voi sta înaintea ta și voi aștepta,/ căci tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul,/ cel nelegiuit nu-și află adăpost în preajma ta;/ cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tăi./ Tu îi urăști pe toți cei care săvârșesc fărădelegea/ și-i nimicești pe cei mincinoși. (Ps 5,3-7)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 3/2022, Anul XXXIII, p. 24.
