Se spune că depresia este un duşman ascuns. Stă pitit după uşă. Deschizi uşa şi fără să te aştepţi îţi sare în faţă. Perioada de izolare pe care o traversăm a scos la iveală vulnerabilitatea multora.
Depresia cuprinde atât trupul, cât şi sufletul şi are efecte adânci asupra vieţii umane. Chipul depresiei este tristețea. Adeseori tristeţea se poate ascunde viclean în spatele unui zâmbet.
Conform unor studii psihologice, peste 125.000.000 de oameni din întreaga lume suferă de această boală. Ritmul vânzării de medicamente antidepresive a crescut cu peste 40% numai în ultimele două decenii. În România depresia este mai frecventă chiar şi decât diabetul sau bolile cardiovasculare. Practic ea poate afecta pe oricine, însă nu fiecare răspunde la fel la factorii declanşatori, favorizanţi.
Fără a neglija îngrijirea medicală corespunzătoare atunci când aceasta este necesară, aş recurge la câteva sfaturi ce vin din partea unui sfânt al Bisericii. În cartea Introducere la viaţa evlavioasă, Sfântul Francisc de Sales ne-a transmis o serie de învăţături interesante.
Primul dintre ele este muzica religioasă: „ascultaţi imnuri şi cântece spirituale; acestea îl şicanează atât de mult pe Ispititorul, după cum putem vedea din Scriptură, anume Duhul rău care îl chinuia pe regele Saul a fost alungat prin cântări de psalmi.”
Apoi sfântul ne îndeamnă să ne ocupăm de „muncă în aer liber, ca astfel mintea să se îndepărteze de la ceea ce o oprimă şi totodată să dobândim lumină şi bucurie, ştiind că în general depresia ne face goi şi reci”.
Francisc de Sales recomandă în mod deosebit rugăciunea frecventă în faţa Răstignitului: „apelaţi la acte vizibile de fervoare, chiar dacă pe moment este dificil, îmbrăţişaţi Răstignitul, strângeţi-l la piept, sărutaţi-i picioarele şi mâinile preaiubitului nostru Domn, ridicaţi mâinile şi înălţaţi ochii la ceruri şi strigaţi către Dumnezeu cu rugăciuni pline de încredere şi iubire”.
Foarte importantă este legătura cu duhovnicul: „spuneţi-i duhovnicului sau directorului vostru spiritual toate sentimentele, gândurile, fricile pe care le aveţi cu toată umilinţa şi sinceritatea, căutaţi tovărăşia persoanelor cu viaţă spirituală profundă.”
Însă peste toate şi înainte de toate, sfântul ne îndeamnă să luptăm împotriva tristeţii şi să nu ne dăm bătuţi. Să vedem această luptă ca o modalitate de a ne uni cu suferinţele lui Cristos. Dumnezeu vrea pacea noastră sufletească.
Între membrii familiei este nevoie de multă empatie, o atitudine caldă, răbdătoare, de atenţie susţinută care să arate interesul pentru redobândirea sănătăţii celui încercat.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 10/2020, Anul XXXI, p. 22.
