Ne este deja arhicunoscută această expresie: „fă ce zice popa, nu ce face popa”. Este veche. Chiar și Isus, indirect, a făcut referire la ea în cazul fariseilor și al cărturarilor, când recomanda: „faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget.” (Mt 23, 3-4)

Astăzi, cei care o folosesc doresc să pună accentul mai mult pe importanța cuvintelor sau a ideii din spatele lor decât pe coerența în fapte a persoanei care vorbește despre ceva anume. Sau, dacă am folosit-o chiar noi, am dorit ca ceilalți să facă ce le-am sugerat, dar să nu ne ia de exemplu chiar pe noi.

Dacă derulăm timpul înapoi în copilăria noastră, este posibil să ne reamintim de situații în care părinții ne sugerau să-l iertăm pe prietenul care ne-a supărat, dar ei nu treceau peste o ofensă pe care și-au provocat-o unul altuia; profesorul de la școală ne cerea să ne comportăm civilizat, dar el ne oferea spectacole neplăcute de furie și ceartă când se supăra pe unii colegi, și tot așa…

Cred că cel mai convingător mod de a arăta cuiva ceea ce ai dori să îi transmiți prin cuvinte este propriul exemplu. Sunt mai multe avantaje în acest mod de a acționa: demonstrezi că acel fapt chiar este posibil („dacă eu am reușit, de ce nu și tu?”), de a arăta cum poate fi îndreptată o situație, dar și efectele bune ale acțiunii, poți transmite ce (nu) îți place să primești din partea celorlalți (nu îți place să fii criticat, nu critica nici tu – vrei să fii apreciat, apreciază și tu) etc.

Cu siguranță cei din jurul tău vor înțelege mai ușor mesajul atunci când vei demonstra că ești dispus să îl pui în practică, pentru că ești primul care crezi în el.

Pr. Marian Blaj

Oficiul pentru Pastorația Tineretului


Actualitatea creştină, nr. 3/2021, Anul XXXII, p. 17.

Show Buttons
Hide Buttons