„Iată, eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum
și să te conducă la locul pe care l-am pregătit”.
(Ex 23,20)

În fiecare an, la 2 octombrie, în Calendarul Bisericii noastre este sărbătoarea Sfinților Îngeri Păzitori, zi în care suntem invitați să conștientizăm mai profund faptul că fiecare dintre noi avem un înger care ne este mereu alături, nu ne lasă niciodată singuri și ne ajută să mergem pe drumul cel bun.

Realitatea relației dintre om și Dumnezeu, uneori atât de criticată și supusă îndoielii, este iluminată de credință prin prezența Îngerului Păzitor. Îngerul este un trimis, un purtător de grijă tainic dat de Dumnezeu, prin care avem acces la grija părintească a Creatorului. Figura și misiunea Îngerului Păzitor se conturează în jurul rolului dat de Dumnezeu în a proteja, a lumina și a îndruma viața omului în diversele circumstanțe.

Spunea Papa Francisc într-o predică despre Îngerul Păzitor: „Pentru a nu ne lăsa niciodată singuri, Dumnezeu a pus alături de fiecare dintre noi un înger păzitor care ne susține, ne apără, ne însoțește în viața noastră. Depinde de noi să știm să-i observăm prezența ascultându-i sfaturile, cu docilitatea unui copil” (L’Osservatore Romano, Anul CLV, nr. 225, 03/10/2015).

Prezența îngerilor în viața personajelor biblice este descrisă în maniere diverse: îngeri care păzesc Grădina Edenului, serafimi, îngeri cu nume – Gabriel, Mihail, Rafael etc. – și îngeri fără nume etc., care ne ajută să înțelegem grija Creatorului față de fiecare dintre noi. În viziunea biblică, îngerii îl slujesc și-l preamăresc pe Dumnezeu, ne eliberează şi ne feresc de rău, mijlocesc pentru noi la Dumnezeu.

Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă, cu referire la îngeri: „Existența ființelor spirituale, netrupești, pe care Sfânta Scriptură le numește în mod obișnuit îngeri, este un adevăr de credință. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca și caracterul unanim al Tradiției… Ca făpturi pur spirituale, ei au inteligență și voință: sunt făpturi personale și nemuritoare. Întrec în desăvârșire toate făpturile văzute. Este mărturie strălucirea slavei lor” (nr. 328, 330).

Sfântul Ioan Bosco conturează realitatea Îngerului Păzitor în acești termeni: „Un argument care demonstrează excelența și demnitatea omului este cu siguranță faptul că el are un Înger Păzitor. Dumnezeu, creând pământul, cerul și tot ce cuprind ele, a lăsat ca acestea să-și urmeze cursul legilor naturale după ordinea dispusă de Creator. În ceea ce privește omul, nu este la fel. Dincolo de a-l îmbogăți cu facultăți nobile, fie spirituale fie trupești, încredințându-i grija tuturor creaturilor, Dumnezeu a dorit ca un duh ceresc să se îngrijească în mod deosebit de om. Îl însoțește pe drumul vieții, îl apără de pericole fie spirituale fie trupești, îl îndrumă în a face distincția dintre bine și rău. Demnitatea fiecărui om este încredințată unui Înger Păzitor (în Gli angeli. Note esegetiche e spirituali, de Maria Pia Giudici, Città Nuova, 1984, p. 133).

Împrejurările în care îngerul sau îngerii apar în paginile Evangheliilor sunt diverse. De exemplu, prezența Arhanghelului Gabriel în viața Sfintei Fecioare Maria este hotărâtoare: Mesagerul lui Dumnezeu o încurajează și îi dă Vestea cea Bună (cf. Lc 1,11-26). Apoi tot un înger îi apare lui Iosif în vis de trei ori, o dată pentru a-i vesti misiunea Mariei de mamă a Fiului lui Dumnezeu, o dată pentru a-l îndemna să plece în Egipt cu Maria şi pruncul Isus şi încă o dată pentru a-i spune că se pot întoarce în ţara lor (cf. Mt 1,20-24; 2, 13-15.19-20).

Pagina din Evanghelia după Sfântul Matei care descrie ispitirea lui Isus în pustiu este comentată de Sfântul Ambroziu: „Isus a spus nu demonului, principelui întunericului. Imediat s-a manifestat lumina. În acel moment diavolul l-a lăsat și îngerii s-au apropiat pentru a-l sluji. Isus a depășit ispita, deoarece El nu s-a folosit de puterea dumnezeiască în confruntarea cu diavolul, altfel la ce ne-ar ajuta exemplul său? Dar ca om, Isus s-a folosit de mijloacele pe care le are în comun cu noi, și în acest fel devine exemplu pentru noi în confruntarea cu cel rău” (Sf. Ambroziu, Expositio Ev. Sec. Lucam).

Viața Sfântului Paul dă mărturie despre rolul Îngerului Păzitor ca fiind mesagerul lui Dumnezeu: „Atunci Paul, stând în mijlocul lor, le-a zis: «Bărbaţi, trebuia să mă fi ascultat şi să nu fi plecat din Creta; am fi fost cruţaţi de acest pericol şi de această pagubă. Acum vă îndemn să aveţi curaj, căci niciunul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, doar corabia [va fi distrusă]. Căci, în noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin şi pe care îl slujesc mi-a apărut şi mi-a zis ‚Nu te teme, Paul! Tu trebuie să apari în faţa cezarului. Şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care călătoresc cu tine’. De aceea, bărbaţi, să aveţi curaj, căci eu cred în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus de mai înainte»” (Fap 27,21-25).

Îngerul Păzitor, „unic și personal pentru fiecare om – scrie Paul Evdokimov -, poartă gândul lui Dumnezeu asupra omului, proiectează asupra lui imaginea sfințeniei divine, şi este intim legat de omul încredințat lui de Dumnezeu” (în Gli angeli. Note esegetiche e spirituali, op. cit., p. 136). Iar Paul Claudel ne oferă această distincţie: „Omul există pentru a cunoaște și îngerul păzitor cunoaște pentru existență” (cf. ibidem, p. 135).

Fericitul nostru Vladimir Ghika avea o devoțiune specială față de Îngerul Păzitor. Unul dintre fiii săi spirituali povestește despre o conferință pe care Mons. Ghika a ținut-o la București, despre îngeri. La un moment dat, Monseniorul a dat ca exemplu „un preot” care a întemeiat la Paris un cămin pentru femeile care renunțaseră la prostituție. Căminul și toate cheltuielile erau susținute de Providență. Într-o zi, trebuiau plătite urgent facturile, altfel se risca evacuarea, însă binefăcătoarea care promisese suma necesară plecase urgent în provincie, fără a lăsa vreo adresă. „O apariție a îngerului păzitor – povestește Fericitul Vladimir – i-a furnizat preotului adresa, telegrama a fost trimisă și suma a sosit la timp”. Apoi, însă, antrenat de povestire, Monseniorul a uitat de sine și a trecut la persoana întâi: „Vă dați seama că mi-era greu să-i spun că adresa îmi fusese dictată de îngerul meu păzitor” (Profesor de speranță, Ed. ARCB, p. 235-236).

Este benefic și frumos pentru copii să crească cu această realitate a prezenței Îngerului Păzitor. Este, în același timp, trist faptul că Îngerul Păzitor rămâne adesea o realitate doar pentru cei mici, iar noi, cei mari, uităm atât de ușor de însoțitorii noștri nevăzuți, trimiși de Dumnezeu pentru binele nostru. Să ne recomandăm și noi cu încredere Îngerului nostru păzitor și să spunem: „Îngerul lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează-mă, păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi ocârmuieşte-mă pe mine, care-ţi sunt încredinţat ţie prin mila lui Dumnezeu. Amin”.

PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București

 


Editorial – Actualitatea creştină, nr. 10/2017, Anul XXVIII, pag. 3-4.

 

Show Buttons
Hide Buttons