11 aprilie 2021 • DUMINICA A II-A A PAȘTELUI (A MILOSTIVIRII LUI DUMNEZEU) • Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.

LECTURA I

O singură inimă şi un singur suflet.
Citire din Faptele Apostolilor 4,32-35

În zilele acelea, mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci pe toate le aveau în comun. Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har. De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute şi îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 117(118),2.4.16ab-18.22-24 (R.: 1)

R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.

Să spună acum Israel că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
Să spună acum casa lui Aaron că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
Să spună acum cei care se tem de Domnul:
veşnică este îndurarea lui! R.

Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate,
dreapta Domnului m-a înălţat.
Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi istorisi faptele Domnului.
Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,
dar nu m-a lăsat pradă morţii. R.

Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.

LECTURA A II-A

Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,1-6

Iubiţilor, oricine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu şi oricine îl iubeşte pe cel care a dat naştere îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. Prin aceasta cunoaştem că îi iubim pe copiii lui Dumnezeu, dacă îl iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. Pentru că aceasta este iubirea lui Dumnezeu: să păzim poruncile lui, iar poruncile lui nu sunt grele. Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră. Însă cine învinge lumea dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge. Şi Duhul este cel care dă mărturie pentru că Duhul este adevărul.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE

In 20,29
(Aleluia) “Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA

După opt zile, Isus a venit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!” Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: “Pace vouă!” Apoi i-a spus lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” Toma a răspuns şi i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Isus i-a spus: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului


Comentariu la textele liturgice

Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” După aceste cuvinte, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!” Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (…) (In 20,19-31).
De-a lungul întregii Săptămâni luminate, săptămână care debutează cu duminica Învierii prea-glorioase a Domnului nostru Isus Cristos şi culminează cu această a doua duminică a Paştelui (care este şi Duminica divinei milostiviri), apostolii şi ucenicii au trăit într-o tensiune de nedescris. Pe de-o parte, ei trăiesc încă sentimentul spaimei de a fi, la rândul lor, urmăriţi spre a fi aidoma lui Isus, arestaţi, chinuiţi şi poate chiar ucişi. Drept care îi vedem în continuare ascunzându-se, fiecare pe unde putea. Pe de altă parte, un zvon a început să circule tot mai insistent referitor la dispariţia trupului Învăţătorului din mormânt şi la manifestările care îi dovedeau învierea, venite de la femeile mironosiţe sau de la unii dintre apostolii şi ucenicii cărora El li s-a arătat. Pericopa acestei duminici surprinde tocmai această tensiune care, pe măsură ce se înmulţesc întâlnirile cu Cel înviat, se transformă în bucurie şi în pace, în cei ai căror ochi de credinţă descoperă Noutatea de neimaginat. Într-adevăr, membrii grupului principal de apostoli şi de ucenici, adunaţi laolaltă (o sugestie în filigran a ceea ce va fi celebrarea liturgică duminicală) fac experienţa întâlnirii cu Cel pe care l-au văzut cu câteva zile în urmă răstignit şi străpuns cu suliţa şi care acum li s-a arătat viu şi plin de măreţia Învierii. Din acel moment, ei se transformă în martori faţă de ceilalţi ucenici, (iar din ziua de Rusalii, faţă de toţi oamenii), iar mărturia lor avea forţa dătătoare de credinţă (aceea care îl ajută pe om să facă şi el această experienţă a întâlnirii cu Cel înviat), de bucurie şi de pace (acelea pe care le caută adâncul fiinţei sale). Pericopa noastră surprinde, însă, un detaliu care a rămas celebru în istorie: unul dintre apostoli, Toma, refuză să creadă în mărturia celorlalţi ucenici referitoare la întâlnirea lor cu Isus Cristos Înviat. Totuşi, opt zile mai târziu, în acelaşi cadru al primei întâlniri cu ucenicii săi, Isus Cristos îl va interpela pe Toma, prezent de această dată, cu aproximativ aceleaşi cuvinte prin care el îşi exprima refuzul de a crede: Adu-ţi degetul aici şi vezi mâinile mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios. O astfel de interpelare, de-a lungul căreia degetul şi mâna apostolului au reiterat traseul cuielor la răstignire şi al lăncii ostaşului la străpungerea inimii, avea să producă în el o transformare surprinzătoare. Prin gesturile sale, Toma făcea mai mult decât să verifice autenticitatea rănilor ştiute de el în trupul preasfânt al Învăţătorului său. Necredinciosul
„repeta” răstignirea Mântuitorului, „repetare” care, cel mai probabil, a trezit în el un simţământ de vinovăţie. Doar un astfel de simţământ putea provoca acea exclamaţie atât de plină de căinţă, dar şi de speranţă: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Acest ultim detaliu scoate bine în evidenţă un aspect care devine condiţie pentru noi toţi de a întâlni şi de a înţelege ce este această Înviere a lui Cristos. Condiţia este aceea de a simţi, în prealabil, că vinovăţia faptelor noastre rele a avut în ele o forţă ucigătoare, care conduce la moarte. Numai după ce ne eliberăm de această forţă de moarte, putem avea bucuria de a întâlni Viaţa de după învierea lui Isus Cristos şi, în cele din urmă, Pacea. Lui să-i fie slavă şi cinste în vecii vecilor.

Pr. dr. Tarciziu Şerban


Calendarul săptămânii 11-18 aprilie 2021

11 D DUMINICA A II-A A PAȘTELUI; Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.
12 L Ss. Sava Gotul, m. *; Iuliu I, pp. m.
13 M Sf. Martin I, pp. m.
14 M Ss. Tiburțiu, Valerian și Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.
15 J Sf. Damian Leprosul (de Veuster), pr.
16 V Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre, cerșetor
17 S Ss. Ilie, Paul și Isidor, m.
18 D DUMINICA A III-A A PAȘTELUI; Sf. Atanasia din Egina


Gândul săptămânii

“Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută.”
(Fericitul Vladimir Ghika)


© 2021 don Giovanni Berti, www.gioba.it

 


Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro

Show Buttons
Hide Buttons