Arhiepiscop Ignazio Felice Paoli

(27.04.1883 – 27.02.1885)

Ignazio Felice Paoli s-a născut la 25 iulie 1818 la Santa Maria de Vezzano (Florența), în Italia. A intrat de tânăr în Ordinul Pasioniștilor, fiind trimis în Anglia, Irlanda și Statele Unite, unde s-a remarcat ca bun „constructor” de biserici și mănăstiri (Londra, Paris și Belfast).

Bucurându-se de această bogată activitate misionară, Papa Pius al IX-lea l-a numit pe Mons.  Paoli, la 19 august 1870, episcop de Nicopolis ad Hystrum și administrator apostolic al Valahiei, cu reședința la biserica Bărăția din București.

Ajuns la București și constatând marea nevoie de preoți, Episcopul Paoli a fondat, în toamna anului 1870, Seminarul de la Cioplea-București pentru formarea clerului autohton. Opera principală a Mons. Paoli în capitala României rămâne Catedrala Sf. Iosif din București, biserica-mamă a tuturor bisericilor din Arhidieceză, construită în perioada 1873-1884 și sfințită la 15 februarie 1884. Pentru construirea Catedralei, ctitorul acesteia, Arhiepiscopul Paoli, și-a jertfit propria viață.

La 27 aprilie 1883 s-a înființat Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti. Papa Leon al XIII-lea (1878-1903), prin breva apostolică Praecipuum munus, a separat Vicariatul Apostolic al Valahiei (care a devenit arhiepiscopie) de Episcopia de Nicopole. Mons. Ignazio Felice Paoli, CP, a fost numit primul arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti.

Arhiepiscopul Ignazio Felice Paoli a murit la Viena, pe 27 februarie 1885, iar rămășițele sale pământești, aduse în țară, se odihnesc în capela Sf. Ana din cimitirul Bellu, loc sacru unde credincioșii romano-catolici îi aduc mereu un pios omagiu.

Arhiepiscop Paolo Giuseppe Palma

(19.05.1885 – 02.02.1892)

Paolo Giuseppe Palma s-a născut la Roma, pe 5 iunie 1830. Înainte de venirea sa la București, Pr. Palma a fost profesor de Teologie morală în Seminarul Pasioniștilor din Roma, consilier principal, secretar și, în fine, superior general al Congregației Pasioniștilor. La București, a fost numit vicar general de către Arhiepiscopul Ignazio Paoli. După moartea lui Paoli, la 19 mai 1885 Mons. Paolo Giuseppe Palma, CP, a fost ales arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti. Numit de Papa Leon al XIII-lea, noul arhiepiscop de București va primi consacrarea episcopală la Roma, pe 24 mai 1885. Apoi, va celebra, cu mare solemnitate, prima sa Liturghie pontificală și „luarea în posesie a Scaunului arhiepiscopal” în noua catedrală din București, Sf. Iosif, la 26 iulie 1885.

Papa Leon al XIII-lea (1878-1903) îi acordă Arhiepiscopului Paolo Giuseppe Palma facultatea de a fonda Capitlul canonicilor Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti, cu şase membri titulari. Documentul fondator al canonicatului poartă data de 13 ianuarie 1887.

Mons. Palma s-a ocupat de dezvoltarea învățământului catolic în Arhidieceză, a favorizat congregațiile religioase pentru educarea tineretului, a aprobat înființarea asociației mariane, secțiunea femei (1889). De asemenea, Arhiepiscopul Palma a binecuvântat crucea purtată de primii pelerini români la Lourdes (13-25 august 1885). Tot el a sfințit biserica romano-catolică din Turnu-Severin.

O boală grea l-a oprit din activitate. La 30 septembrie 1889 a plecat la Viena pentru îngrijiri medicale, unde a trecut la cele veșnice, la 2 februarie 1892. Pe timpul absenţei Arhiepiscopului Palma din Arhidieceză şi după moartea lui, până în iulie 1893, s-a aflat la conducere episcopul titular Costantino Costa, CP, numit administrator apostolic.

Arhiepiscop Otto Zardetti

(14.01.1894 – 12.06.1895)

S-a născut la 24 ianuarie 1847, la Rorschach (Elveția). A fost sfințit preot la 21 august 1870, activând apoi ca profesor de teologie la Seminarul din St. Gallen (Elveția) și canonic al Catedralei St. Gallen. În 1881 a fost numit episcop de St. Cloud. La 14 ianuarie 1894, Sfântul Scaun l-a numit arhiepiscop de București, funcție din care a demisionat la 12 iunie 1895. După retragere, a fost numit arhiepiscop titular de Mocissus (Capadocia) și a murit la 10 mai 1902, la Roma. Conform voinței sale testamentare, a fost înmormântat în mănăstirea cisterciană Mehrerau, lângă Bregenz, pe lacul Konstanz (Austria), nu departe de patria sa, Elveția. În pofida faptului că a stat foarte puțin timp pe scaunul arhiepiscopal de București, Otto Zardetti s-a remarcat în domeniul învățământului școlar catolic, iar șederea sa la București a fost una plină de trăiri religioase. Unul dintre cele mai importante acte pastorale ale Arhiepiscopului Zardetti a fost Decretul din 29 ianuarie 1895 prin care declara Catedrala Sfântul Iosif biserică parohială. Acesta este actul de naștere al parohiei Catedralei Sfântul Iosif.

Arhiepiscop Franz Xaver von Hornstein

(31.03.1896 – 03.06.1905)

Mons. Franz Xaver von Hornstein a fost numit arhiepiscop de Bucureşti de Papa Leon al XIII-lea, la 31 martie 1896. S-a născut la Porrentruy, în Elveția și a fost consilier la Conciliul Vatican I (1869-1870). A primit consacrarea episcopală pe 10 octombrie 1896 de la cardinalul Lacot, arhiepiscop de Bordeaux şi a luat în posesie Scaunul arhiepiscopal de Bucureşti în preajma Crăciunului anului 1896.

Arhiepiscopul von Hornstein s-a preocupat mult pentru dezvoltarea învățământului catolic. În acest sens, la 17 august 1898 i-a rechemat la Bucureşti pe Fraţii Şcolilor Creştine. În timpul păstoririi sale s-a ridicat Școala arhiepiscopală „Sfântul Andrei” la București (1898), s-au deschis școlile catolice maghiare, pentru băieți și fete, din București (1903) și s-a construit Școala catolică din Craiova (1904).

Pentru educația tinerelor, în anul 1898 se deschide la București, cu binecuvântarea arhiepiscopului Hornstein, Institutul „Notre Dame de Sion” – operă catolică pentru educație și activități sociale.

Păstor harnic și temerar, von Hornstein a înființat mai multe noi parohii romano-catolice. În anul 1900, Arhiepiscopul von Hornstein a început lucrările de construcție ale noului palat arhiepiscopal, care a fost reşedinţa arhiepiscopilor catolici până în anul 1925, când a devenit sediul Nunțiaturii Apostolice în România.

Lovit de o boală grea, Arhiepiscopul von Hornstein a plecat pentru tratament în staţiunea termală de la Évian-les-Bains (Franţa), unde a trecut la cele veşnice, la 3 iunie 1905.

Arhiepiscop Alexandru Theodor Cisar

(12 decembrie 1924 – 7 ianuarie 1954)

S-a născut la 21 octombrie 1880 la București. A absolvit școlile arhiepiscopale din București (1887-1893) și cursurile Seminarului „Sfântul Duh” (1893-1899).

A urmat cursuri de specializare la Roma (1899-1903), la Universitatea Urbaniana, fiind sfințit preot, la Roma, la 6 iunie 1903.

A revenit în țară, activând ca secretar episcopal (1903-1905), vicar la Bărăția – București (1905), cooperator la Parohia Craiova (1905-1916).

Arestat de Guvernul român în anul 1916, a fost internat pe durata războiului în Moldova (1916-1917).

A activat apoi ca director al Convictului „Sfântul Andrei” și al Liceului arhiepiscopal „Tomis” (1918-1920) din București.

Episcop de Iași (1920-1924), arhiepiscop de București (1924-1954).

Persecutat de comuniști, și-a depus demisia la 12 ianuarie 1949.

În perioada 26 iunie 1949 – 20 mai 1950 a fost administrator apostolic de București, iar în perioada 20 mai 1950 – 1 iulie 1953 a avut domiciliu obligatoriu la mănăstirea franciscană de la Orăștie.

Recunoscut de Guvernul comunist ca arhiepiscop mitropolit de București, trece la cele veșnice la 7 ianuarie 1954, fiind asasinat de către autoritățile comuniste, în condiții neelucidate pe deplin astăzi.

Este martir al Bisericii Catolice din România.

Arhiepiscop Raymund Netzhammer

(6 septembrie 1905 – 3 iulie 1924)

S-a născut la 19 ianuarie 1862 la Erzinger/Baden, Germania. A studiat la școala mănăstirii benedictine de la Einsiedeln. A intrat în Ordinul Benedictin în 1880, fiind hirotonit preot la 5 septembrie 1886. A activat apoi ca profesor la gimnaziul mănăstirii de la Einsiedeln (1887-1900), profesor și rector al Seminarului „Sfântul Duh” – București (1900-1902), profesor la Einsiedeln (1903), cancelar și profesor la Colegiul central al Ordinului Benedictin de la San Anselmo – Roma (1904), rector al Colegiului Pontifical Grec „Sfântul Atanasie” – Roma (1904-1905). În perioada 6 septembrie 1905 – 3 iulie 1924 a fost arhiepiscop de București. Se retrage temporar la Mănăstirea de la Einsiedeln (1924-1926), iar în perioada 1927-1945 a avut reședința pe insula Werd (Elveția). A trecut la cele veșnice la 18 septembrie 1945, pe insula Werd.

În perioada în care a fost arhiepiscop, a apărut Revista Catolică la București între anii 1912-1916, care s-a impus în istoriografia românească prin studii și articole științifice de mare prestigiu, iar Arhidieceza de București a cunoscut o dezvoltare fără precedent: a crescut numărul parohiilor, s-au construit noi biserici și case parohiale, s-au dezvoltat institutele de educație, sub patronajul congregațiilor religioase, precum și școlile parohiale și arhiepiscopale, au venit în Arhidieceză noi congregații și ordine religioase, s-au pus bazele operelor sociale și caritative, presa și cultura catolică s-au evidențiat, Seminarul „Sfântul Duh” a activat în Palatul arhiepiscopal ș.a.

Arhiepiscop Ioan Robu

(29.04.1990 – 21.11.2019)

Înalt Preasfinţitul Ioan Robu s-a născut la Târgu Secuiesc, la 6 noiembrie 1944, dar familia sa este originară din satul Traian, județul Neamţ. A absolvit Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Iaşi şi a fost hirotonit preot la 15 august 1968. A fost preot vicar la parohia din Craiova şi la Catedrala Sfântul Iosif. În perioada 1973-1977 a urmat studii de specializare la Roma, în Italia, la Universitatea Pontificală din Lateran și la Academia Alfonsiană, obţinând titlul de doctor în teologie.

După întoarcerea în ţară, în vara anului 1977 a fost, pentru scurt timp, paroh la Buzău. Între 1977 și 1983 a fost profesor şi apoi rector la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi.

La 1 decembrie 1983 a fost ales la conducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, mai întâi ca administrator diecezan, apoi ca episcop – administrator apostolic (25 octombrie 1984).

A fost consacrat episcop titular de Cellae in Proconsulari, la 27 noiembrie 1984, la Roma, de către Cardinalul Agostino Casaroli, secretar de stat al Vaticanului. Instalarea sa ca nou episcop la București a avut loc la 22 decembrie 1984, în Catedrala Sfântul Iosif.

La 29 aprilie 1990 a fost numit şi instalat arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, în Catedrala Sfântul Iosif, din București, în prezenţa delegatului Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, Arhiepiscopul Angelo Sodano.

Conform normelor bisericești în vigoare (Codul de Drept Canonic), împlinind vârsta de 75 de ani, ÎPS Ioan Robu i-a înaintat Papei Francisc o scrisoare prin care renunţă la oficiu. Suveranul Pontif a acceptat renunțarea Mons. Robu la oficiul de arhiepiscop mitropolit de București.

Arhiepiscop Aurel Percă

(21 noiembrie 2019 –     )

S-a născut la 15 august 1951 la Săbăoani, jud. Neamţ. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1965 şi liceul în anul 1969 la Săbăoani, Şcoala de Cantori în anul 1973 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1979. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1979 la Iaşi de către ep. Jakab Antal. A activat ca vicar la Bacău (1 august 1979 – 30 octombrie 1980). Din noiembrie 1980 a urmat studii postuniversitare la Roma, obţinând licenţa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental, şi în teologie morală, la Academia Alfonsiană. În 1985 a revenit în ţară şi a fost numit cancellarius la Ordinariatul de Iaşi şi, în acelaşi timp, profesor de teologie morală şi patrologie la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi. Între 1989 şi 1994 a fost rector al Seminarului din Iaşi. La 1 august 1994, Mons. Aurel Percă a fost numit vicar general al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, continuând să predea teologia morală la Institutul Teologic. În această perioadă l-a susţinut pe episcopul Petru Gherghel atât în activitatea pastorală internă, cât şi în relaţiile cu diferite asociaţii şi organizaţii din străinătate. În ziua de 29 septembrie 1999, Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop auxiliar pentru Dieceza de Iaşi, primind titlul canonic de episcop titular de Mauriana. Consacrarea episcopală a avut loc în catedrala nouă din Iaşi la 8 decembrie 1999, episcopi consacratori fiind: PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, ÎPS Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România, şi ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti. La 21 noiembrie 2019, a fost numit Arhiepiscop Mitropolit de București, urmând ca inaugurarea slujirii arhiepiscopale să aibă loc la 11 ianuarie 2020.


Actualitatea creştină, nr. 1/2020 – număr special, Anul XXXI, p. 28-31.

Show Buttons
Hide Buttons